Sari la conținut
MotorsportAzi

Formula 1, MotoGP, raliuri și anduranță

22 noi 2026

Motorsport

Datoriile moștenite: cine plătește datoriile unei persoane decedate

Știai că multe credite includ o poliță de asigurare? Moștenirea nu se reduce doar la bunurile lăsate în urmă, ci include și obligațiile financiare Aflăm cum se distribuie datoriile dintre…

Pilot de serviciu
Silviu Arsene
Publicat
Citire
3 min
Datoriile moștenite: cine plătește datoriile unei persoane decedate

Știai că multe credite includ o poliță de asigurare?

Moștenirea nu se reduce doar la bunurile lăsate în urmă, ci include și obligațiile financiare

Aflăm cum se distribuie datoriile dintre moștenitori, ce rol joacă ipoteca și regimul matrimonial, și de ce simpla rudea nu garantează automat preluarea tuturor datorilor.

Într-un context în care pierderea unui membru apropiat al familiei impune rezolvarea rapidă a unor sarcini administrative complexe, una dintre cele mai mari incertitudini privește destinul obligațiilor financiare ale celui decedat. Multe familii descoperă cu surprindere că, alături de bunuri precum imobile, vehicule sau depozite bănești, moștenitorii preiau și o serie de datorii. Acestea includ credite bancare active, facturi neachitate la termenele respective, impozite restante, taxe municipale, împrumuturi personale sau alte angajamente contractuale rămase nerezolvate la momentul decesului. Înțelegerea corectă a mecanismului legal prin care aceste obligații sunt transferate este esențială pentru a gestiona patrimoniul succesoral fără conflicte sau pierderi inutile.

Deși intuiția generală ne sugerează că moștenirea presupune exclusiv accesul la active economice, legislația română definește succesiunea ca pe un ansamblu unitar care cuprinde atât drepturile, cât și obligațiile defunctului. Structura patrimonială se divide astfel în două componente distincte, dar interdependente: activul, format din bunurile și drepturile cu valoare monetară, și pasivul, reprezentând totalitatea datoriilor și cheltuielilor care trebuie acoperite din fondurile disponibile.

A determina exact conținutul ambelor secțiuni este un pas obligatoriu înainte de a calcula ce parte îi revine fiecărui moștenitor.

Pasivul succesoral poate fi extrem de variat și include, printre altele, soldul rămas de plată pentru credite bancare, rate lunare neefectuate, impozite pe venit sau proprietate nevirate, cotizații restante către asociația de proprietari, facturi de utilități acoperind perioadele anterioare decesului, sume datorate unor terțe persoane fizice sau juridice, precum și obligațiile consolidate prin hotărâri judecătorești definitive. La acestea se adaugă și anumite cheltuieli specifice procesului de succesiune, care pot crește greutatea financiară a patrimonului.

Regula fundamentală a dreptului civil stabilește că datoriile sunt suportate de către moștenitorii care acceptă succesiunea, în proporție directă cu cota-parte care le revine.

Este crucial de reținut că legea limitează răspunderea moștenitorilor la bunurile existente în patrimoniul succesoral; ei nu sunt obligați să acopere datoriile cu salariile proprii, economiile personale sau alte bunuri aflate în afara moștenirii.

Codul civil precizează că, indiferent dacă este vorba de moștenitori legali sau de cei desemnați prin testament (fie că primesc întreaga moștenire, fie o cotă parțială), răspunderea lor este plafonată la valoarea bunurilor moștenite și este distribuită proporțional cu cota succesorală.

Pentru a ilustra concret acest mecanism, considerăm o scenă în care patrimoniul decedatului cuprinde bunuri evaluate la 10.000 de lei, dar și datorii totale de 6.000 de lei. În această situație, dacă doi copii moștenesc în cote egale, aceștia vor prelua, în principiu, jumătate din pasiv fiecare, adică 3.000 de lei, plata fiind efectuată din fondurile primite prin succesiune.

Dacă, în schimb, datoriile ar fi de 20.000 de lei, în timp ce bunurile valorează doar 10.000 de lei, creditorii își pot satisface creanțele exclusiv din patrimoniul succesoral.

Diferența rămasă nepagată nu se transformă într-o obligație personală a copiilor, care nu trebuie să o acopere din bugetul familial sau din conturile lor separate. Deși există nuanțe tehnice în cazul bunurilor ipotecate sau al obligațiilor indivizibile, principiul limitării răspunderii personale rămâne o protecție majoră pentru moștenitori.

Situația financiară a unei succesiuni poate varia considerabil: unele moșteniri au un activ robust care acoperă cu mult datoriile, altele sunt modeste, iar altele sunt aproape complet absorbite de pasiv. Prima sarcină a familiei este, așadar, stabilirea cu precizie a stării patrimoniale. Chiar dacă pasivul depășește activul, acceptarea moștenirii nu impune moștenitorului să compenseze diferența din averea sa personală. Totuși, în acest scenariu, bunurile primite pot fi utilizate integral pentru plata creditorilor, putând rămâne, în cele din urmă, fără nimic.

Prezența unei locuințe în moștenire nu garantează automat o valoare netă pozitivă, deoarece imobilul poate fi încărcat cu ipoteci, taxe neplatite, costuri de întreținere sau alte creanțe.

Prin urmare, evaluarea corectă necesită compararea valorii reale a bunurilor cu soldul actual al datoriilor, nu doar cu sumele menționate în contracte vechi.

În cazurile în care situația este neclară, elaborarea unui inventar succesoral devine un instrument indispensabil.

Acest document detaliază nu doar lista bunurilor, ci și informațiile complete despre datorii. Solicitarea inventarierii poate fi făcută la notariat de un moștenitor potențial, de un creditor sau de orice persoană care dovedește un interes legitim.

Termenul standard pentru exercitarea dreptului de a accepta sau de a renunța la moștenire este de un an de la data decesului, deși există excepții legale, cum ar fi descoperirea tardivă a unui testament sau stabilirea ulterioară a legăturii de rudenie.

Inventarul succesoral devine indispensabil când totul e neclar!

Este important de distins deschiderea dosarului succesoral de actul propriu-zis de acceptare; succesiunea poate fi contestată și după expirarea anului dacă se demonstrează că acceptarea a avut loc expres sau implicit în termenul legal.

Renunțarea expresă la moștenire se formalizează printr-o declarație autentică înregistrată la orice notar public. Pentru cetățenii români rezidând în străinătate, legea permite ca această declarație să fie dată, în condițiile prevăzute, la misiunea diplomatică sau la oficiul consular competent.

Relația cu instituțiile financiare necesită o abordare proactivă. Decesul titularului nu anulează automatic creditul; soldul rămas devine parte integrantă a pasivului succesoral, iar banca își poate menține dreptul de a solicita plata din patrimoniul moștenit.

Familia ar trebui să notifice banca imediat, solicitând date precise privind soldul, ratele restante, garanțiile constituie și existența eventualelor asigurări. Este recomandat să nu se mai folosească cardurile sau datele de acces ale persoanei decedate, chiar dacă cineva din familie cunoaște parolele sau codurile PIN. Banca va oferi instrucțiuni pentru blocarea accesului și pentru clarificarea statusului conturilor.

Multe credite includ o poliță de asigurare de viață. Dacă decesul este un risc acoperit și sunt îndeplinite condițiile contractuale, asigurătorul poate achita integral sau parțial soldul creditului. Rezultatul final depinde de clauzele specifice, de suma asigurată, de data evenimentului și de eventualele excluderi. Prezența poliței nu stinge automat datoria; este necesară deschiderea dosarului de daună, depunerea documentelor și obținerea răspunsului scris al asigurătorului. Până la rezolvarea litigiului, menținerea contactului cu banca este vitală. În cazul în care creditul are un codebitor, acesta rămâne obligat conform contractului, indiferent de gradul de rudenie.

Același principiu se aplică și garanților, în limitele angajamentului asumat. Codebitorul răspunde pentru că a semnat contractul, nu pentru că este rudă.

Ipoteca este un element juridic legat strâns de bunul asupra căruia a fost înregistrată.

Dacă moștenirea include o locuință ipotecată, creditorul își păstrează garanția.

De regulă, datoriile se divid între moștenitori conform cotelor, dar pentru obligațiile garantate cu ipotecă există o regulă specifică: moștenitorul care primește bunul ipotecat poate fi ținut pentru întreaga obligație, dar strict în limita valorii acelui bun.

Ulterior, între moștenitori se pot face regularizări financiare bazate pe cotele și bunurile efectiv primite. Familia poate negocia cu banca opțiuni precum continuarea plăților, prelucrarea creditului, vânzarea imobilului sau mobilizarea asigurării. Banca nu este obligată să accepte orice variantă, dar o comunicare timpurie previne acumularea penalităților și restanțelor.

Din perspectiva regimului matrimonial, simpla calitate de soț sau soție a debitorului nu transformă automat partenerul supraviețuitor în titularul tuturor datoriilor. Este necesar să se verifice dacă obligația era personală, comună, garantată de soț sau asumată conjunt. Datoriile comune includ, de exemplu, obligațiile contractate de ambii soți, cele legate de administrarea bunurilor comune sau cheltuielile obișnuite ale vieții conjugale. Pentru acestea, soțul supraviețuitor poate avea deja o răspundere bazată pe regimul matrimonial, independent de statutul său de moștenitor.

Dacă împrumutul a fost luat de decedat în nume propriu pentru un scop personal, situația diferă; calitatea de soț nu este suficientă pentru ca banca să ceară automat întreaga sumă de la cel rămas în viață.

Înainte de a stabili moștenirea, se lichidează regimul matrimonial. Se identifică ce bunuri și datorii erau comune, ce parte îi revine soțului supraviețuitor și ce intră în masă succesorală. Codul civil stipulează că această lichidare se realizează între soțul supraviețuitor și moștenitorii persoanei decedate, conform legislației în vigoare.

Pe plan fiscal, Codul de procedură fiscală prevede că moștenitorul care acceptă succesiunea poate deveni debitor pentru obligațiile fiscale ale defunctului, în condițiile dreptului comun. Această preluare se materializează printr-o decizie a organului fiscal. Categoria include impozite, contribuții și alte creanțe stabilite înainte de deces. Notarul solicită documente fiscale pentru a clarifica situația patrimoniului. Regula răspunderii limitate la moștenire se aplică și aici; ruda nu devine automat debitor fiscal doar pentru că este copil sau soț. Taxele aferente perioadei post-deces se analizează separat.

De exemplu, impozitele curente pentru un imobil din patrimoniul succesoral nu sunt identice cu restanțele vechi ale decedatului.

Facturile de energie, gaz, apă și alte servicii utilizate înainte de deces pot intra în pasivul succesoral. Același lucru se poate întâmpla cu restanțele către asociația de proprietari.

Sumele apărute după deces trebuie separate de datoriile vechi. Dacă locuința este folosită continuu de familie, consumul ulterior aparține celor care beneficiază de servicii. Contractele ar trebui transferate pe numele persoanei care va folosi imobilul sau al noului proprietar.

Pentru locuințele nefolosite, furnizorii trebuie anunțați, verificându-se existența costurilor fixe, indexurilor sau procedurilor de suspendare. Menținerea contractelor vechi poate genera noi facturi care complică procesul succesoral. Asociația de proprietari poate emite o situație a soldului apartamentului, document util pentru clarificare.

Sursa: Libertatea

+ Citește mai departe

00 Radio echipă

Canalul e liber. Spune ce crezi despre strategie, ritm sau decizia de pe pistă.